luni, 24 octombrie 2016

Ce le lipsește azi cărților tehnice de hobby?




            Poate că unora le pare nepotrivită alăturarea noțiunii de "hobby" celei de "carte tehnică". Cu toate acestea, ȋn Romania au existat mai multe colecții de carte destinate celor ȋncepători ȋn ale tehnnicii și meșteșugului, conținutul lor având un puternic caracter de "ocupație favorită ȋnafara profesiunii" adică ceea ce numim "hobby". Colecția Mâini ȋndemânatice apărută la Editura Tineretului prin anii 1962-1968 și Colecția Cristal de la Editura Albatros din anii 1977-1987 sunt foarte bune exemple. Cărțile "Mâini ȋndemânatice" aparțineau tuturor domeniilor tehnice, ȋnvățându-te cum să construiești propriul motoraș (Manolescu, 1964), cum să-ţi faci propriile tale mașinării cu abur (Oprea,1965) sau de ce nu, un trenuleț electric telecomandat (Niculescu, 1963). 



George Dan Oprescu, 1931-1998,  este unul din realizatorii primului magnetofon românesc numit "Clabucet 192/56", autor prolific de carte și articole tehnice ȋntre 1958-1996 (Vasilescu, 2016).



Era vorba și despre cum să legi carțile (Niță și Radu, 1967), să ții ȋn viață peștii și plantele ȋn acvariu (Kaszoni, 1967) sau plantele de apartament (Dabija, 1962) dar și despre chestiuni de igienă personală și gospodărie (Tautu Stanescu, 1966) sau chiar cum să fii la modă (Tautu Stanescu, 1964). Tematica varia de la chimie aplicativă (Petrescu, 1966) la ȋntreținerea bicicletei (Calista, 1962) sau cum să ajungi un bun lăcătuș (Marin, 1962; Teodorescu și Raducu, 1963). Dacă erai ȋndeajuns de hotărât puteai  să-ţi construieşti propriul telescop (Nadolschi, 1965), să faci machete de avioane (Constantinescu, 1968) sau să ai propriul teatru de păpuși (Dinu și Lenkischi, 1963). Aceste cărți ȋși doreau să crească apetitul tinerilor spre ȋndeletniciri practice, de la manufactura obiectelor artizanale (Florian, 1964) la construcția aparatelor mecano-electrice ori mecano-electronice, pornind de la lucruri simple și ajungând ȋn final la un grad ridicat de complexitate (Niculescu, 1962, 1965; Tanciu, 1965). In acest potpuriu divers, electronica era reprezentată poate cel mai bine dacă numărăm cele opt carți cu tematică din colecție. In domeniul radio și audio era perioada de trecere de la  aparatura realizată exclusiv cu tuburi (Oprescu, 1964; Racz, 1964) la montajele cu tranzistoare. Inițial doar una-două construcții cu tranzistoare se rătăceau (Oprescu, 1965) printre zecile de scheme electronice de radioreceptoare cu tuburi (Boghițoiu, 1963) sau tot felul de automatizări cu tuburi (Oprescu, 1962).

Radioreceptor 0-V-1 cu ochi magic (Boghițoiu, 1963)
Dacă aveai nevoie atunci de un releu sau de un potențiometru miniatură trebuia să ți-l construiești și cărțile astea asta faceau, te ȋnvăţau cu o răbdare demnă de admirat, vizibilă ȋn detaliul desenelor realizate de mână dar și ȋn descrierea lor minuțioasă din text. Radioamatorismul părea a fi ȋn plin avânt (Stănciulescu, 1967) și parcă mai puteai găsi cu oarecare dificultate diode și tranzistori cu germaniu rusești. Epoca miniaturizării ȋncepuse timid și cărțile oglindeau realitatea. 


Era nevoie de aparatură cu care să poți să aliniezi și să măsori parametrii ȋnaparatele de radio. De unde s-o obții? Trebuia s-o construiești de la zero. Şmecheria folosită de un autor cu experiență ca să te "prindă" era cam asta: hai să facem un radio...și ȋncepea cu descrierea mai multor scheme diverse (una mai performantă decât cealaltă) de abia așteptai să auzi unul din radiourile construite mergând (Boghițoiu, 1967). Apoi ȋți spunea că fără aparatură de măsură o să-ți fie cam greu să aliniezi etajul de frecvență intermediară la 455KHz  a unui receptor superheterodină... și continua cu o sumedenie de scheme pentru aparatură de măsură, de la generator sinusoidal de semnal modulat la microampermetru electronic, punte echilibrată RLC sau betametru. Dacă reușeai ȋn acele timpuri să obții de undeva un multimetru analogic rusesc cu impedanță de intrare de 10Kohm/volt erai fericit! Dacă multimetrul avea și betametru aproape că ȋnțelegeai cum stă treaba cu tranzistorul. Asta numai dacă aveai curiozitatea să măsori ceva, având cu ce...

            Copil fiind, mi-a picat ȋn mână o carte. Se numea "Aparate de radio cu tranzistoare" (Oprescu, 1968) iar eu aveam un tranzistor rusesc Pi 10!  Cred ca era prin 1972 și aveam 8 ani. Am construit toate radioreceptoarele cu un tranzistor din carte și nu mi-a mers nici unul. Dezamăgirea a fost mare. 
Receptor cu un tranzistor cu detecţie dioda punctiformă (Oprescu, 1968)
Radio cu tranzistor utilizat ca detector (Oprescu, 1968)
            Excepție a făcut o schemă cu detecție ȋn care o joncțiune a tranzistorului era ȋnseriată direct cu casca iar o conexiune la antenă și una la pământ făceau restul. Ceva mai târziu am aflat secretul, tranzistorul meu era defect, doar o joncțiune era ȋntreagă. Poate că n-aș fi ajuns niciodată inginer electronist fără să citesc cartea asta și mai ales fără să ȋncerc să construiesc toate aparatele descrise ȋn ea.

Şi ce le lipsește până la urmă cărților de azi destinate hobby-ului? Pasiunea. Poezia. Tonul personal de adresare. Detaliul. Personalitatea autorului. Diferența față de ceea ce vezi online. Lipsa lor desăvârșită din librării. De ce ai nevoie de cărți ? Găseşti totul pe net, o să ți se spună. Atât doar că despre discernământul necesar ȋn a filtra corect informația nu-ți spune nimeni. Diferența ȋntre mediul online (blogul, arhiva, cartea digitală) şi cartea tipărită este plăcerea de a răsfoi ȋntins ȋn pat două pagini înainte de culcare și de a visa la ce o să construiești mâine. Sau să o poți ține deschisă pe masă ȋn timp ce ai desenat schema ta proprie pe o coală albă de hârtie și ai adnotat cu calculele tale pe marginea ei ȋn timp ce letconul se ȋncălzește ȋn priză... Sigur ca ȋți poți tipări două-trei foi din cartea electronică, dar nu e același lucru.

Un om fără un hobby nu este pe deplin viu. Hobby-uri există din fericire și azi. Cărți și reviste care să vorbească despre ele, din ce ȋn ce mai puține. Poate ar merita să facem un efort ca să le păstram ȋn viață sau de ce nu, să le (re)scriem și altfel decât online.



Bibliografie:

Nini Vasilescu-interviuri, 2016, In memoriam G.D.Oprescu, online: http://nini.qsl.ro/?q=node/735

Colecția Mâini ȋndemânatice, Editura Tineretului:

Boghițoiu I.C., 25 scheme cu tranzistoare, 1967
Boghițoiu I.C, Construiți aparate de radio, 1963
Calista Alexandru, Bicicleta, 1962
Constantinescu Tiberiu, Construiți machete de avioane, 1967
Dabija Paul, Plante de cameră, 1962
Dinu Lucia, Lenkischi Stefan, teatrul de păpuși, 1963
Kaszoni Z, Cartea tânărului acvarist, 1967
Manolescu D., Tot felul de motorașe, 1964
Marin Ene, Construiește singur, 1962
Moldoveanu Xenia, Cum creştem viermi de mătase, ?
Nadolschi Victor, Construiți un telescop, 1965
Niculescu Stefan, Construcții pentru amatori, 1963?
Niculescu Stefan, Construcții utile, 1965
Niculescu Stefan, Construiți un tren telecomandat, 1963
Niță E. și Radu C., Să ne legăm cărțile, 1967
Oprea, I, Modele de mașini cu abur, 1965
Oprescu, G.D., Aparate de radio cu tranzistoare, 1968 online: https://www.scribd.com/doc/294731069/Aparate-de-radio-cu-tranzistoare-G-D-OPRESCU-pdf
Oprescu, G.D., Mici automatizări, 1962
Oprescu, G.D., Instrumente muzicale, 1965
Oprescu, G.D., Construiți o radiocombină, 1964
Petrescu Leonid, Chimistul casei, 1966
Racz George, Tânărul audioamator, 1964
Stanciulescu, Gheorghe, Vreau să devin radioamator, 1967
Tanciu Mihai, Meșter la toate, 1965
Tăutu Stănescu Natalia, Croiesc după tipar, 1964
Tăutu Stănescu Natalia, Ghidul micii gospodine, 1966
Teodorescu Paul și Răducu Viorel, Lăcătuşul amator, 1963
Traian Florian, Mici ȋndeletniciri practice, 1964



Bibl

Un comentariu:

  1. DA! Total de acord cu cele scrise, parca ma regasesc in aceasta povestire. Pasiune, hoby, cum se doreste, este copilaria, tineretea si, iata, viata noastra.
    Autori, publicisti si profesionisti extraordinari iar G.D.Oprescu, pentru mine cel putin, a fost cel mai bun.

    RăspundețiȘtergere